Banii
16 Feb 2011 Scrie un comentariu
Eu sunt banii, sunt personajul principal al acestei lumi moderne, mercantile si lipsite de scrupule. Rolul meu este de a stirni ura intre tari, orase, oameni dar si de a-i impaca, de a-i ajuta pe altii. Eu ii inebunesc, ii fac sa fie obsedati de mine, sa ma urmareasca in tot locul si sa ma aiba ca scop principal in viata. Eu distrug casnicii, dar si unesc destine, eu schimb oamenii, dar si lumea. Puterea mea este nemasurata, unde sunt eu acolo este si imposibilul. Insa am o singura problema, am un singur dusman, care ma depaseste: dragostea. Ea are o forta imensa si poate schimba orice om dintr-o singura privire. Adesea oamenii sunt nevoiti sa aleaga intre mine si ea. Si ce credeti? De cele mai multe ori, ea iese invingatoare. Dragostea este opusul meu, este adepta frumosului, al sinceritatii si al intelegerii, insa la fel ca fiinta umana are si ea o parte negativa, un defect ce o face mai slaba: ea nu-si alege victimele sau poate norocosii, ocheste in cine nimereste, chiar si in mine. Adesea oamenii se indragostesc de cine nu trebuie si sufera pentru cine nu merita.
Sunt constient ca n-am sa o pot invinge niciodata, mai ales la capitolul instinct, pentru ca cind iubesti te conduci dupa instinctul inimii si nu al ratiunii.
Poezie cu rima alba..
15 Feb 2011 Scrie un comentariu
in Poezii
Mi-e somn.
Stau si scriu
niste versuri
Bizare, banale si simple.
Si despre ce oare sint?
Despre nimic.
Goliciune..
Pling.
Simt cum pe fata-mi se scurg,
Lacrimi
Picaturi sarate si ude,
Pline de ginduri.
Mi-e somn,
Si e prea tirziu…
La ora asta eram in vis,
Intr-un Paradis
Sau intr-un cosmar.
Zimbesc,
Aiurea si des,
E depresie curata,
Insa inconstienta,
Stiu.
Gindesc.
Un cuvint s-a strecurat
In fraza ce-o scriu…
Simt,
Ca mi se inchid
pleoapele de-atita greutate…
Somn,
adinc si visator,
Dar visul e gol,
e pustiu si bizar.
Furat de cosmar.
Ma trezesc,
Privesc speriata in jur.
Ah, e un vis,
in zadar,
e un cosmar,
Dar intunericul m-apasa
pe pleoape.
Le-nchid si vad,
un chip,
deslusit si necunoscut
Ce-mi zimbeste…
E noapte din plin.
Dorm.
Just another world
14 Feb 2011 Scrie un comentariu
Lumea in care traim – o aparenta unica pentru toti. Ea presupune o singura realitate, dura sau buna, asa cum este ea, o realitate generala pe care o stim cu totii: noaptea e succedata de zi, pe glob sunt 5 continente, daca vrei sa calatoresti peste ocean trebuie sa iei avionul, la 8 se incepe ziua de munca, simbata si duminica sint weekend etc. Dar ce ar fi daca realitatea pentru fiecare om ar fi diferita? Sau poate n-ar mai fi realitate, ci doar fictiune, rodul imaginatiei noastre sau pur si simplu lumea noastra interioara. Toate proiectiile mintii noastre pot deveni realitate. E o lume aparte, care poate fi descoperita, cunoscuta si chiar inteleasa. Sau din contra, din cauza diferentelor a doua lumi, persoanele se pot certa, departa. Sint cazuri cind te poti izola in lumea ta si sa nu-i dai voie nimanui sa intre in ea. De cele mai multe ori izolarea reprezinta o solutie de a scapa de chinul sufletesc, probleme si necazuri, insa nu cea mai perfecta.
Trebuie sa traim in lumea comuna, dar sa nu uitam de cea personala. Trebuie sa supravietuim in prima si sa existam in a doua.
Visare…
13 Feb 2011 2 comentarii
in Poezii
Tu dormi,
eu visez.
O puternica lumina ne trezeste
din amortire.
Primavara dulce m-alinta pe buze,
Esenta florilor de cires
ma-mbata.
Si parca plutesc prin vazduh
cautind o oaza dintr-un desert pustiu,
ce rataceste in amurg.
Din nori coboara incet pe pamint
ninsoarea sufletului meu.
Imi uda inima complet
Formind un imens ocean
din lacrimi de ploaie prelinse cu greu.
Corabii sumbre plutesc pe valuri de dor.
Ancorele albe se-nalta spre cer.
In departare, soarele
ascuns dupa-un nor
Salveaza robia inimilor lor
Si totul reinvie,
Si totul se naste
intr-al noului tineretii fior.
Autoportret
13 Feb 2011 Scrie un comentariu
in Poezii
Sunt un strop de liniste,
ce se prelinge pe geam.
Sunt un zbor de rindunea,
inaltator si rece.
Sunt un dor de bucurie,
ce s-a pierdut in trecut.
Sunt insami eu.
Durerea mi-e redata prin lacrimi,
Fericirea prin zimbet, iar
Dragostea prin creatie.
Frinta bucurie de viata
12 Feb 2011 4 comentarii
Azi, suferinta si durerea au depasit limita sufletului meu! Azi, o pata cenusie s-a depus pe speranta iluzorie a inimii mele de a incerca vreodata odiosul sentiment! Azi, inima mea mi se revolta… Tu, fila neagra a existentei mele, cind vei disparea-n trecut?
Linistea si zgomotul s-au transformat intr-o voce unisona, ce impreuna le aud ca pe-un ecou rasunator. Praf si pulbere mi se strecoara prin vene, ducindu-ma la euforie , ca un narcotic.
Ma simt un Bacovia intr-o pustietate deplina.
Aspir sa fiu un Stanescu tinzind spre inaltare.
Nu pot sa fiu decit eu insami in trup si fiinta mea.
Cheama-ma spre descoperire si-ti voi raspunde.
Vino pe cararea ce duce spre mine si eu te voi astepta.
Bate la poarta golului castel al inimii mele si-ti voi deschide.
Cere-te inauntru si te voi primi.
Dar nu uita sa iei cu tine dragostea.
Rihanna – Only Girl (In the world)
23 Oct 2010 Un comentariu
in Divertisment
I want you to love me, like I’m a hot pie
Keep thinkin’ of me, doin’ what you like
So boy forget about the world cuz it’s gon’ be me and you tonight
I wanna make your bed for ya, then imma make you swallow your pride
Want you to make me feel like I’m the only girl in the world
Like I’m the only one that you’ll ever love
Like I’m the only one who knows your heart
Only girl in the world…
Like I’m the only one that’s in command
Cuz I’m the only one who understands how to make you feel like a man
Want you to take me like a thief in the night
Hold me like a pillow, make me feel right
Baby I’ll tell you all my secrets that I’m keepin’, you can come inside
And when you enter, you ain’t leavin’, be my prisoner for the night
Take me for a ride
Oh baby, take me high
Let me make you first
Oh make it last all night
Only girl in the world, girl ïn the world
Durere
23 Oct 2010 Scrie un comentariu
in Creatii
Foame. Foame de o noua lume. Suspin. Amortire. Durere in cap si in vene. Singe inchegat. Se zbate pulsul. Vreau aer. Vreau sa zbor. Da-mi o aripa sa-mi dau drumul in jos si sa mor. Chin. Un scirtiit de neuron ce impulseaza ginduri. Amurg pe rana. Sfisiretorul dor de ploi aprinse. Miroase-a pustietate, un suflet gol si-o inima desarta.
Incep de la-nceput, dau pagina si ma avint pe noi unde de cuvint. Sunet!
Creatia
23 Oct 2010 2 comentarii
in Creatii
“Creatia: singurul suris al tragediei noastre.” (Friedrich Wilhem Nietzsche)
Pix sau pensula, foaie sau pinza. Nu stiu ce sa aleg. M-au cucerit ambele. Am incercat sa scriu, am incercat sa pictez si mi-au placut, insa inteleg ca trebuie sa aleg.
Cuvintul ma face sa ma confesez foii albe, sa las urme de trecut. Ea-si va aminti de mine, asa cum m-a stiut, mereu deschisa spre o conversatie cu sine.
Iar pinza, sau foaia de desen a stiut sa-mi asculte lacrimile iradiind culori. Ele mi-au intrat in inconstient ca sa-mi imprime inspiratie. Apoi reintoarse pe fundalul alb sa redea toate misterele viselor mele. Pensula imi este sclav, ce indeplineste supus ordine. El face o munca grea si chinuitoare. Prin maiestria conducerii mele, rezultatele sunt imense. Astfel se realizeaza absolutul – creatia de arta, ce este un triumf.
Cum poti sa alegi intre doua surori de arta creatoare? E dificil, si-ncep sa inteleg ca creatia in intregime e a mea chemare.
