Requiem for a dream
29 Oct 2011 Scrie un comentariu
in Stari
Se spune că viața e ca un film, numai că muzica de pe fundal lipsește. Acum înțeleg de ce majoritatea oamenilor de pe stradă merg cu caștile în urechi.
Numai așa te simți dezlipit de realitate, undeva cu cîțiva metri deasupra trotuarului.
Muzica interioară ce joacă în mintea noastră, anume ea ne face să savurăm mai intens, cu senzații mai tăioase lucrurile simple si banale.
Monotonia zilei sure ne transformă în niște roboți programați din timp pentru anumite emoții, reacții. Și doar atunci cînd se întîmplă un scurtcircuit ne trezim din amorțire.
În societate exista anumite norme, principii după care omul inconștient se conduce, însă care uneori ele ne limitează posibilitățile și ne pun în față o barieră, o sîrmă ghimpată.
Ceva ne ține legați de margine. Mințile noastre nu sunt concepute să perceapă lucrurile care se întîmplă în lume. Noi vedem altfel, suntem făcuți altfel.
Și pentru o deșteptare mai dură avem nevoie de o hibernare ușoară.
Avem nevoie de un vis..
